Jurnal de HR

Care sunt cei mai stresati oameni din organizatie?

SILVIA MIHALEA — Wed, 30 Mar 2011 13:34:09 +0000

Majoritatea angajatilor care nu au ocupat functii de conducere aspira mai devreme sau mai tarziu la promovarea in astfel de pozitii. Aceasta este in fapt motivatia care ii impinge pe oameni sa faca lucrurile bine, sa obtina performante si sa persevereze in actiunile zilnice.
Promovarile vin sa valideze competentele demonstrate ale angajatului si reusitele lui, de aceea le percepem cu totii ca fiind esentiale pentru cariera.
Fiecare persoana cu care discut despre activitatea profesionala pe care o desfasoara ajunge sa isi exprime nevoia de promovare, poate chiar sa marturiseasca faptul ca in multe situatii ar fi fost un sef mai bun decat seful pe care il are, ar fi procedat mai bine decat superiorul, etc.
Aceasta abordare arata ca in goana dupa atingerea obiectivelor de promovare, cei mai multi angajati omit sa analizeze obiectiv cat de bine s-ar descurca daca ar obtine pozitia manageriala mult dorita. Isi creeaza un set de asteptari pozitive cu privire la viitorul status profesional si risca astfel sa nu fie real pregatiti pentru postul de manager obtinut.
Studii din Managementul Stresului Ocupational arata ca managerii din linia de mijloc sunt cei mai stresati angajati dintr-o organizatie. Ei au responsabilitate atat fata de subordonati, cat si fata de top management. De acum nu sunt suficiente competentele tehnice, ci trebuie scoase la inaintare cele soft: de relationare, empatie, analiza, decizie, etc. Managerul va trebui sa gestioneze un set de emotii, reactii si situatii cu care poate nu s-a mai confruntat. Atentia trebuie mentinuta in egala masura pe activitatea proprie si pe cea a echipei din subordine. Nu mai sunt relevante rezultatele proprii; reusita se vede in rezultatele echipei. Apar asadar noi framantari si un efort de repozitionare mentala, nu doar profesionala.
Multi angajati nu reusesc sa se integreze pe o pozitie de management si obtin performante reduse fata de cele obtinute din pozitia de executie.
Este esential ca organizatia sa pregateasca terenul pentru promovarea unui angajat si sa analizeze in ce mod un angajat bun profesional poate fi sau deveni apt si ca manager. Este si mai important ca angajatul insusi sa analizeze oportunitatea promovarii in mod realist si sa decida care este momentul cand experienta si competentele ii permit sa urce o noua treapta ierarhica.
Acest FILMULET releva cel mai bine dificultatile cu care se confrunta cei care obtin pentru prima data o pozitie de manager.

Filed under: Sunt angajat, deci exist

O zi din viata de Redactor Sef la TimesNewRoman

SILVIA MIHALEA — Tue, 15 Mar 2011 14:48:26 +0000

Am beneficiat inca o data de bunavointa cuiva de a ne impartasi o zi din activitatea sa profesionala.
Calin este Redactor Sef la Cotidianul Independent de Umor Voluntar TimesNewRoman si, in mod total neasteptat, a realizat articolul de mai jos intr-o maniera plina de umor pentru a descrie o zi din activitatea lui la redactie – fara sa banuiasca probabil ca le va creste astfel si cota brandului de angajator.

8:00 Sună alarma.
8:01 Dezactivez alarma şi mă culc la loc.
9:30 Mă trezesc. Excepţie: dacă în seara precedentă am stat la bere, ora de trezire se extinde automat până la ora 12:00.
12:00 Ajung la redacţie. Cafea, ţigară.
12:30: Deschid calculatorul. Mă uit pe site şi descopăr, întodeauna cu surprindere, că încă nu am scris nici un text. În acel moment realizez de ce am venit, de fapt, la muncă. Începe procesul de creaţie.
14:00 Până la ora asta deja ştiu ce urmează să scriu. Aşa că, după o nouă pauză de ţigară, mă apuc de scris.
15:00 După ce pun textul pe site, pauză de masă. Şi, cum o bere merge numai bine după masă, pauza de masă se extinde cu o oră.
17:00 Mă întorc în redacţie. Începem brainstormingul.
17:05 „Nu mai bine mergem noi la o bere?”, vine întrebarea care animă brainstormingul. „Da, clar, la bere ne vin mult mai uşor ideile”.
17:30 Cu prima bere rece în faţă, dăm drumul la brainstorming.
19:30 Sun soţia: „O să întârziu puţin, avem ceva foarte important de terminat în seara asta.” „Păi unde eşti? Sper că nu la bere…” „Ba da, dar abia am ajuns. Ne vin ideile mai uşor la bere, doar ţi-am mai spus”. „Ok, dă-mi un telefon când pleci spre casă”.
22:00 Brainstormigul se încheie – ori nu mai intră bere, ori nu mai au bere rece.

Filed under: Sunt angajat, deci exist

Cauti un job?

SILVIA MIHALEA — Tue, 08 Mar 2011 12:07:13 +0000

Imi pare ca in perioada asta este dezlegare la job-uri.
Pe langa targul virtual de job-uri organizat de Jobsinro, care a inceput ieri si despre care am facut un info zilele trecute aici, mai aflam ca tot de ieri a inceput si Targul de Cariere. Acesta din urma se “plimba” prin 8 orase (in Romania) pana pe 10 Mai, impreuna cu diverse companii angajator. In afara de oferta larga de job-uri, poti sa participi si la cateva seminarii gratuite de cariera.
Detalii gasesti aici si totodata poti sa faci o cautare chiar pe site a job-urilor care ar putea fi de interes pentru tine ca sa stabilesti cat de mult se merita sa dai curs acestui eveniment.
Succes maxim celor care se gasesc acum in cautare de noi oportunitati!

Filed under: HRNews - Bine de stiut!

Primul targ virtual de job-uri

SILVIA MIHALEA — Wed, 02 Feb 2011 09:37:04 +0000

Am facut un obicei sanatos din a impartasi din evenimentele de care se intampla sa mai iau si eu la cunostinta.
Drept urmare, iata ca iti fac un info privind lansarea primului targ 3D de job-uri, in data de 7 Martie anul acesta.
Targul este organizat de Jobsinro si dureaza 10 zile. Poti chat-ui cu expozantii in tot acest timp. Este necesar doar sa iti faci cont, sa te loghezi si sa navighezi printre stand-uri 24/24 evitand in maniera asta aglomeratia de la obisnuitele targuri de cariera.
Mie personal ideea unui astfel de targ, virtual, mi se pare mai eficienta si mai adaptata zilelor noastre tinand cont de numarul crescut al persoanelor in cautarea unui nou job.
Multe ganduri pozitive si oportunitati pe masura iti doresc!

Filed under: HRNews - Bine de stiut! Tagged: cariera, inscriere targ de joburi, jobsinro, oportunitati de job, targ virtual de joburi

O zi din viata profesionala a unui doctorand in informatica din Franta

SILVIA MIHALEA — Wed, 26 Jan 2011 20:11:55 +0000

Robert, un foarte bun prieten (si tovaras strasnic de karaoke ), isi face doctoratul in Franta si lucreaza totodata in inginerie informationala in domeniul aeronautic. Este un domeniu care mie mi s-a parut extrem de atractiv si, stiind in plus ca sunt multi tineri in Romania care se gandesc sa plece in afara sa isi finalizeze studiile si ulterior sa se angajeze, mi s-a parut cu atat mai util sa il rog pe Robert sa impartaseasca experienta de care are parte acolo.
Gasiti mai jos cum arata o zi din activitatea lui:

“Expresia englezeasca ce zice “Early to rise, early to bed, makes a man healthy but socially dead” se aplica perfect vietii mele, mai ales cand acest stil de viata este impus de activitatea profesionala. Nu vreau sa sperii pe nimeni, dar un astfel de drum trebuie ales cu mare atentie, pentru ca elaborarea unei teze de doctorat in Franta dureaza trei ani, care nu este o perioada tocmai scurta. In plus, sunt trei elemente (numar fatidic) a caror coexistare si armonie este necesara pentru o reusita: inteligenta, capacitatea de munca si motivatia.

Sa incepem cu inceputul:

Ma trezesc pe la ora 07:30 cand petrec o zi in laboratorul de cercetare din care fac parte directorii mei de teza. Daca ziua are loc in intreprindere, atunci ma trezesc pe la 06:30. Am uitat sa mentionez ca teza mea de doctorat are o anumita particularitate, jumatate din timp il petrec intr-un laborator de cercetare si jumatate in industrie. Marea facilitate este ca astfel pot combina partea teoretica cu cea practica.

De obicei ajung la locul de munca intre 08:30 si 09:00.

Ma pun in fata calculatorului si primul lucrul pe ordinea de zi este cititul mail-urilor. Apoi fac putina ordine prin cutia postala si prin agenda in care am reuniuni planuite pana in iunie 2011 (articolul a fost scris in ianuarie 2011).

Sa zicem ca am o reuniune pe un proiect pe care lucrez in aceasta dimineata. Si sa presupunem de asemenea ca am fost baiat cuminte si ca mi-am pregatit reuniunea: prezentare PowerPoint cu ordinea de zi, documentele technice actualizate, sala de reuniune, calculatorul si videoproiectorul rezervate. Atunci totul va decurge bine, voi incerca in modul meu caracteristic sa-mi impun punctul de vedere in timpul reuniunii si totul sa iasa ca mine. Altfel.. Dumnezeu cu mila, noroc ca sunt perfectionist.

Reuniunea s-a terminat pe la 11:30. Am timp 30 de minute sa scriu o sinteza a reuniunii pe care sa o prezint apoi persoanelor interesate.

La ora 12 iau pauza da masa, care dureaza pana pe la 13.

Revin la birou, vreo doua ore sunt consacrate lecturii de articole sau publicatii stiintifice (foarte palpitant). S-a facut deja ora 15. Pauza de cafea ma asteapta, pacat ca nu-mi place cafeaua si de fiecare data trebuie sa iau ciocolata calda, ceai, sau mai rau.. supa. Dupa ce mai schimb cateva barfe cu colegii de culoar revin la birou, in solitudinea ce ma asteapta. Ma reapuc de un document care este la versiunea 1 draft 50. Trebuiesc actualizate cateva capitole de sinteza si analiza, propunere de formalizari, modelizari, solutii technice, analiza de riscuri si incertitudini… niste fleacuri…

Deja s-a facut ora 17. Este momentul unei noi reuniuni cu incadrantul stiintific, pe care o vom face de data aceasta in videoconferinta. Dupa vreo ora in care aflu care sunt modificarile ce trebuiesc aduse pentru versiunea 1 draft 51 incheiem glorios reuniunea.

Este ora 18, teoretic as putea pleca acasa, mai ales ca deja imi este foame. Dar mai zabovesc cateva minute la birou pentru a verifica ultimele mesaje primite si a raspunde catorva dintre ele.

Pe la 18:30 plec de la birou, sperand sa nu fie aglomerat drumul si sa ajung acasa inainte de ora 19:30. Dar ghinion, tocmai mi-am adus aminte ca frigiderul e gol. Noroc ca magazinele alimentare sunt deschise pana la 20:30, fata de celelalte, care au profile mult mai interesante, ce se inchid pe la 19.

Pastram shopping-ul pentru weekend! Prada, Kenzo, Dior, here I come!”

Filed under: Sunt angajat, deci exist