O zi din viata unui auditor bancar
Un bun prieten care lucreaza in domeniul bancar (nu o sa dau aici nici numele lui si nici numele bancii pentru a respecta conditii de confidentialitate) a avut deschiderea de a-mi prezenta activitatea lui de auditor intern.
“Auditul nu e un job ca oricare altul. Varietatea este un element definitoriu pentru el, asa ca nu am putut sa-ti povestesc ‘O zi din viata unui auditor intern’ fara sa simt ca, neprezentand variatiile posibile, saracesc prea mult imaginea despre job.
Totodata, auditul te invata sa fi concis in exprimare (rapoartele ajung la Senior Management, oameni care nu au timp sa citeasca zeci de pagini, trebuie totul sumarizat) si sa iubesti numerele (sa fi exact).
Asa ca, in loc de ‘O zi din viata unui auditor intern’ iti propun un ‘Raport pentru 1 an de audit’ , cu ironia de rigoare.”
Acestea fiind zise, va invit sa faceti o scurta incursiune in activitatea de auditor intern.
“Un auditor nu are un job clasic. Nu ai un singur sef. Nu ai o mana de colegi cu care sa lucrezi in fiecare zi. Nu ai nici macar un birou. Nu ai unde sa-ti pastrezi o cana de cafea. Singurul lucru stabil pe care un auditor il are este geanta lui de laptop, si tot ce poate pune in ea.
Un auditor intern este omul care invata sa cada din cer. Pentru ca atunci cand merge la birou, nu poate sti in ce oras il apuca noaptea. Pentru ca atunci cand deschide o usa, nu stie ce fel de oameni il asteapta dincolo de ea, si cat de dispusi sunt sa lucreze impreuna.
Constatari dupa 1 an de audit
· Am lucrat cu 7 sefi. Evident, cu unii m-am inteles foarte bine, cu altii mai putin…
· 90% din zile lucrez 8 ore.Am avut si zile de 17 ore.
· 40% din timp am fost plecat din Bucuresti.
· 90% din timp lucrez la birou. Mi-e groaza de zilele cu fotocopiatorul in brate, si mi-au placut zilele petrecute la volan.
· Cand m-au vazut, oamenii fie au injurat (in gand), fie au zambit (lingusitor) fie au plans (speriati dinainte sa pot scoate un cuvant). Majoritatea injura.
· Am lucrat intr-o echipa de 13, dar si intr-una de 2.
· Am vazut cam 35% din tara. Multe minuni ascunse.
Jobul in sine :
· 15 % din munca consta in citit proceduri/norme/legi
· 15 % in aplicat diverse criterii asupra bazelor de date
· 15 % in diverse interogari in sistemul informatic
· 30 % in verificat documente
· 15 % in intervievat oameni responsabili de diverse activitati
· 10 % in scris rapoarte
Exercitiu – job-uri pe bune
Pornind de la un articol de pe Hipo, am gasit inedita o idee pe care vreau sa o pun in aplicare pe blog.
Astfel, imi propun sa intru in dinamica job-ului catorva persoane pentru a vedea ce presupune in realitate activitatea lor, dincolo de un job description clasic.
Este un exercitiu de a parcurge un job dintr-un anumit domeniu de activitate, asa cum este el pe bune, si nu cum este descris in anunturile de pe internet sau la interviu.
In cele ce urmeaza voi avea cativa invitati pe blog, care practica job-uri diferite, din domenii de activitate cat mai diverse si care au raspuns pozitiv acestei initiative, prezentand o zi din activitatea lor.
Exercitiul este in primul rand benefic celor care au interes pentru anumite job-uri si nu au inca o idee clara despre cum arata efectiv activitatea pe care o vizeaza.
Reconversii profesionale nereusite
Anul trecut o parte dintre angajatori propuneau reconversia profesionala ca solutie pentru persoanele care lucreaza in domeniile afectate de criza.
Multe persoane ramase fara loc de munca, in plina panica, au luat de buna aceasta varianta incercand diverse forme de reorientare profesionala. Pana aici toate bune. Modalitatea de reconversie profesionala a fost inteleasa gresit insa. Aplicantii la job-uri au trecut peste considerente importante care tin de nivel profesional, calificari sau pregatire academica, optand pentru o reorientare profesionala nechibzuita, in schimbul unui salariu fie si mai mic, sau a unei relative sigurante a locului de munca.
Asa se face ca vedem printre aplicatiile la un post de Office Manager si pe cele ale unor Directori Executivi, sau ca persoane cu experienta in domeniul financiar contabil aplica la postul de Secretara, si exemplele ar putea continua. In aceste cazuri, in mod evident sansele de reusita au fost cu atat mai mici, iar frustrarile persoanelor ramase fara loc de munca cu atat mai mari. Se impun aici 2 observatii simple:
1. Imi asum convingerea ca in Romania nu multi sunt angajatorii educati sa iasa din sablon, care sa aiba deschidere catre persoanele dornice sa se reprofileze, si care pot compatibiliza interesul de reorientare al unui candidat cu nevoia de recrutare a companiei; cu atat mai mult in aceasta perioada, cand angajatorii nu mai fac compromisuri – in locul unui candidat supracalificat, subcalificat sau care o ia de la zero intr-un anumit domeniu de activitate este preferat candidatul care corespunde intocmai cerintelor postului, mai ales ca acum angajatorii au de unde alege.
Aceasta reticenta a angajatorilor la reconversia profesionala a candidatilor este uneori justificata insa, exemplu facand cazurile de mai sus, cand candidatii aplica cu orice pret, la job-uri care nu sunt absolut deloc in acord cu ceea ce au facut pana in acel moment si cu pregatirea pe care o au.
2. Reconversia profesionala este o etapa care necesita maxim de atentie, pentru a evita o slaba compatibilizare a directiei in care am evoluat cu directia noua pe care ne asezam. Reorientarea este important sa se faca spre un domeniu apropiat celui in care am activat, sau pentru care avem un real interes si potential de dezvoltare.
De aceea, cea mai indicata in acest sens este o discutie cu un consilier in cariera.
Daca reusesti sa iti clarifici o noua directie profesionala care sa fie in acord cu aptitudinile tale si cu interesul pe care il manifesti, nu mai risti sa aplici la un post pentru care CV-ul tau nu este relevant si vei sti sa te vinzi corespunzator la interviu, determinandu-l pe angajator sa vada cu alti ochi motivatia reprofilarii tale.
Antreprenorii ONG-isti
Am scris un articol in Business Standard pe ideea ca antreprenorii se nasc in ONG-urile studentesti.
Este o observatie pe care am facut-o si pe care o consider din ce in ce mai valoroasa. Cand gandesc asta, atrag atentia, in primul rand, asupra faptului ca, odata prinsi de ideea de a se implica in diverse actiuni voluntare, tinerii ies din valea comoditatii, iar acesta este un principiu al drumului spre antreprenoriat.
De aici incepand, pe masura ce iau parte la indeplinirea anumitor misiuni, tinerii isi dezvolta un simt pragmatic si un spirit antreprenorial. Initiativa pe care acestia o au este o conditie esentiala in realizarea schimbarilor pe care le fac, in a naste valori, precum si in a identifica si fructifica oportunitatile. ONG-ul le ofera tinerilor cadrul perfect pentru a experimenta si pentru a-si forma comportamente care ii vor aseza pe directia antreprenoriatului.
Daca scoala ne invata sa ne conformam, sa rezolvam punctual sarcini si sa facem bine ceea ce facem, transformandu-ne in buni executanti, ONG-ul poate fi considerat drept o scoala de atitudini si comportamente de lideri. Diversitatea situatiilor create si indrazneala pe care o au ii ajuta pe acesti tineri sa iasa din zona de confort si sa devina competitivi. Spiritul competitiv este inca o premisa pentru a deveni antreprenor. Este in firea omeneasca sa ne gasim scuze pentru ceea ce nu indraznim sa facem sau pentru ceea ce ni se pare prea complicat. Avem ideea, ne dorim sa ii dam curs, dar lipseste actiunea.
E la moda PFA-ul
Pentru cei care au ramas fara loc de munca in perioada asta si care au competente serioase si experienta intr-un domeniu anume de activitate, o buna optiune poate fi sa se lanseze pe cont propriu.
PFA-urile pot fi extrem de avantajoase pentru specialistii ramasi liberi pe piata muncii. In locul cautarilor disperate a unui job, in cele mai multe cazuri pe un salariu care sa nu mai corespunda nivelului profesional, mult mai rentabil este PFA-ul.
In cazul asta doua lucruri sunt esentiale pentru a facilita colaborarile care pot aparea: unul ar fi ca experienta anterioara sa prezinte suficienta credibilitate in fata potentialilor colaboratori, iar apoi este bineinteles importanta reteaua de contacte la care se poate face apel pentru eventuale colaborari pe proiecte specifice.
Trebuie totodata luat in considerare si faptul ca aceste colaborari pe proiecte nu ofera o constanta financiara precum un salariu pe care stim ca il luam luna de luna, desfasurandu-ne comod activitatea. PFA-ul implica mai multa responsabilitate decat avem ca si angajat, de aceasta depinzand veniturile realizate.
Situatia asta poate fi un avantaj sau dimpotriva, un dezavantaj.
Inafara de raspunderea asumata, exista si anumite obligatii pe care o persoana care doreste sa fie PFA trebuie sa si le asume.
Pus cap la cap, sunt si beneficii, dar si chestiuni care trebuiesc asumate.
Pun la dipozitie cateva surse de informare utile in sensul asta:
Profilul meu pe LinkedIn
